Flame Tetra sau Von Rio Tetra

Flame Tetra sau Von Rio Tetra este unul dintre cei mai fermecători și frumoși pești din acvariile cu apă dulce,în special atunci când își etalează culoarea în timpul perioadei de reproducere. La un moment dat, acest pește era nelipsit din acvariile comunitare și fără el nici un acvariu nu era considerar complet. Între anii 1940 -1950 a fost cel mai bine vândut pește din familia caracidelor. Unul dintre motivele pentru care a fost atât de popular a fost abilitatea de a se adapta într-o plajă mare de temperatură, între 20 º C – 29 º C. În acele zile nu existau încălzitoare pentru acvarii. 

Acest lucru a propulsat acest pește ca fiind prima alegere în rândul acvariștilor.

Originea și distribuția

Flame Tetras se găsesc în natură în râurile din America de Sud de pe coasta estică a Braziliei, în jurul orașului Rio de Janeiro. Acest pește preferă pâraiele cu debit scăzut ce alimentează râurile și bălțile. Prima dată a fost importat în Europa în anul 1920.  

Caracteristicile speciei

Nume popular Flame Tetra, Von Riotetra, Tetra de Foc, Tetra Roșu.

Numele științific Hyphessobrycon flammeus

Mărimea adultă 4 cm

Speranța de viață 3-5 ani

Familia characidae

Ph 5,5 -7,5

Duritatea apei 3-15 dGH

 Aspectul

Acest pește are un corp alungit, ușor comprimat lateral și culoarea de bază este argintie lucioasă. Părțile laterale sunt de culoarea roșiatică. Spatele și majoritatea înotătoarelor sunt de un roșu strălucitor. Înotătoarea anală are marginea și vârful negru.

Compatibilitatea

Flame Tetra este un pește foarte pașnic. Ei se simt cel mai bine în bancuri de 6 sau mai mulți indivizi .

Specii cu care poate coabita în acvariu sunt guppy, platy, xifo, rasbore, alte tetre ( neoni, lemon tetra, neoni negru etc. ) și toate speciile din familia corydoras.

 

Habitat

Acest pește acceptă acvarii cu lumină slabă, foarte slabă. Lumina slabă le scoate în evidență colorația. Flame tetra preferă acvarii cu plante de suprafață și pietriș închis la culoare. Pentru substrat se pot folosi : nisip din râuri adăugându-se și cioate . Se mai pot pune în acvariu și  frunze uscate de stejar care vor elibera în apă tanin, dând o culoare apei de un maro deschis. Aceste frunze se schimbă o dată la câteva săptămâni.

 

Hrănirea

Un alt atribut deosebit al acestui pește este abilitatea de a mânca aproape orice datorită faptului că sunt omnivori,  hrănindu-se cu toate felurile de hrană pentru pești ( fulgi, granule, hrană congelată, hrană vie etc. ). Trebuie hrăniți de 2-3 ori pe zi cu o cantitate de hrană ce poate să o consume în 3 minute sau mai puțin.

 

Diferența între sexe

Culoarea  și forma sunt foate asemănătoare atât la femelă cât și la mascul. Masculul se diferențiază de femelă printr-un mic cârlig pe înotătoarea sa anală, care dacă îl prindem cu plasa se poate agața în ea. Daca se întâmplă aceasta trebuie să îl desprindem cu mare atenție pentru a nu-l rupe.De acest cârlig masculul se folosește când are loc împerecherea. Masculul este puțin mai mic decât femela și înotătoarea anală are o dungă neagră mai pronunțată. Pe fiecare parte a corpului are 2 puncte închise la culoare, una în spatele alteia semănând cu niște pete.

Femelele au burta mai mare și rotundă făcându-le să pară mai scurte în corp.

 

Reproducție

Un alt motiv pentru popularitatea acestui pește este faptul că se poate înmulți foarte ușor. Se înmulțește în acvarii mici de cca. 2-5 l. Nu are nevoie de apă proaspătă în mod special. Depun în jur de 500 icre, iar alevinii sunt foarte rezistenți. Se selectează pentru înmulțire specimenele care au formă bună a corpului și culoarea cea mai intensă. Este recomandat pentru cei care vor să înmulțească pentru prima dată pești cu icre.

Acvariul în care se pun la icrat, dacă este posibil, să se folosească javamoss pentru cele mai bune rezultate. Temperatura în acvariul de reproducție ideală este de 26 º C. Prima dată se introduce femela în jurul amiezii, apoi masculul cu o oră înainte de apusul soarelui. Depunerea icrelor va avea loc undeva la primele ore ale dimineții, când lumina este foarte slabă. Cârligul din înotătoarea anală a masculului este folosit pentru a ține femela aproape în timpul expulzării icrelor. Dacă masculul și-a piedut cârligul rata de fertililate a icrelor va fi foarte mică. Este important ca imediat după depunerea icrelor, perechea să fie scoasă , altfel ei se vor hrăni cu icrele. Icrele vor ecloza între 24 și 48 de ore. Alevinii vor sta agățați de plante sau de sticla acvariului cam 2 zile. In a treia zi vor înota liber . Se vor putea hrăni în prima săptămână cu infuzori și apoi cu atrtemia proaspăt eclozată sau hrană comercială pudră pentru ovivipari. În prmele 3 săptămâni sunt foarte rezistenți și au tendința să stea pe fundul acvariului devorând aproape orice. După 4 luni ei încep să semene cu părinții lor, având jumătate din mărimea adulților. La 6 luni se pot introduce în acvariile comunitare ca un nou banc de pești.

ing.zootehnist Osoian Emil

Am reprodus si eu Tetra glofish purple

Achizitie noua Guppy dumbo red mozaic platinum

Red Wagtail Platy sau Xiphophorus Maculatus

Guppy yellow cobra

Guppy dark blue moscow

Filtrarea Partea 1

Ciclul azotului în acvariu

          Înainte de a vorbi despe filtrare trebuie să înțelegem ciclul azotului . Oricât de bună ar fi calitatea apei inițiale, ea se va deteriora atunci când veți introduce peștii în acvariu. Excrețiile peștilor, frunzele moarte ale plantelor și inevitabil particule de mâncare neconsumate, atât în natură cât și în acvariu aceastea intră într-un proces de putrefacție datorită acțiunii bacteriilor Nitrosomonas si Nitrobacter suferind o serie de procese de descompunere – ciclul azotului.

Primul stagiu din acest ciclu este foarte toxic format din amoniac și compușii săi. Sursa de amoniac din acvariu provine din excrețiile peștilor și din descompunerea materiei organice (plante moarte, melci morți, hrană neconsumată etc.). Amoniacul este convertit rapid în nitriți, care încă sunt periculoși și intră într-un proces de descompunere sub acțiunea bacteriilor mai sus menționate rezultând nitrații. Nitrații nu sunt periculoși decât în concentrație foarte mare , pe o perioadă foarte lungă de timp, aceștia se pot elimina din acvariu prin schimbarea parțială a apei ( aproximativ 20% din volumul apei din acvariu) sau dacă avem plante naturale în acvariu acestea îi vor folosi ca și hrană și astfel se încheie ciclul complet al azotului. Deși ciclul azotului va funcționa în orice acvariu  ciclat, densitatea peștilor este în general mult mai mare în acvariu în comparație același volumul de apă din natură, deci sistemul este dezechilibrat. Acvariul poate arăta curat , dar poate avea nivele foarte mari de amoniac sau nitriți, intervenția noastră fiind necesară pentru a contrabalansa și evita aceste probleme. Aceste probleme se elimină prin procesul de filtrare prin care apa trece prin una sau mai multe medii de filtrare pentru a elimina rezidurile.

Sunt trei tipuri de medii filtrante:

1.      Mecanice;

2.      Chimice;

3.      Biologice.

De obicei în acvariu se folosește combinații dintre cel puțin două dintre acestea.

1.      Filtrarea mecanică

În timpul filtrării mecanice rezidurile grosiere sunt captate în filtru , acestea făcând parte în continuare din sistemul acvariului până când mediul filtrant este inlocuit sau curățat. Un exemplu ar putea fi acela când faci curat într-o încăpere și atunci când iei praful și îl ascunzi sub covor. El nu dispare din cameră, doar că nu se observă. Materialele folosite în filtrarea mecanică pot fi: vată filtrantă, bureți și pietriș/nisip.

2.      Filtrarea chimică

Prin filtrarea chimică putem modifica compoziția apei. De exemplu, pentru a obține un ph acid putem folosi ca mediu filtrant turba sau dacă vrem să creștem duritatea apei vom folosi nisip de coral sau scoici mărunțite. De asemenea, putem să îndepărtăm și unii produși metabolici din apă cum ar fi dioxidul de carbon și amoniacul cu ajutorul cărbunelui activ sau a zeolitului. În mediile de filtrare chimică, de asemenea se rețin rezidurile grosiere (resturi de plante , excremente pești și mâncare neconsumată).

3.      Filtrarea biologică

Filtrarea biologică implică asigurararea unui mediu în care bacteriile nitrificatoare, fără de care nu este posibil să se desfășoare ciclul azotului, să se poată dezvolta într-un număr suficient de mare. Bacteriilor trebuie să li se asigure suprafețe unde aceste să formeze colonii ( suprafețe: tuburi ceramice sau din plastic, etc.). Mediul filtrant oferă spațiu pentru ca aceste bacterii să trăiască, iar apa trebuie să circule în mod constant si sa fie bine oxigenată, în caz contrar bacteriile nitirifcatoare  vor muri.

În orice tip de filtru, fie mecanic sau chimic, are loc și filtrare biologică dacă acesta  nu se curăță prea des pentru a se putea dezvolta populațiile de bacterii. Mediile folosite în filtrele biologice au de asemenea efecte mecanice și câteodată chimice. Se observă că aceste tipuri câteodată se întrepătrund.

Un filtru biologic eficient este cheia menținerii calității apei de zi cu zi.

Ciclul azotului trebuie luat în considerare atât la planificare, cât și la menținerea sistemului de filtrare. În ceea ce privește filtrarea biologică, fie că vrei sau nu ea apare în acvariul tău. Este nevoie de minim 2 săptămâni pentru ca ciclul azotului să devină funcțional. Însă în această perioadă se va pune hrană pentru pești, pentru că prin descompunerea ei rezultă amoniac și alți compuși organici care vor  hrani bacteriile nitrificatoare în aceste săptămâni. Peștii nu pot fi introduși decât după această perioadă de maturare a acvariului (ciclarea acvariului), datorită amoniacului și nitraților care sunt toxici, afectând sănătatea și chiar pot provoca moartea peștilor. Dacă ciclul azotului este întrerupt poate apărea din nou riscul intoxicațiilor cu amoniac. Aceasta se întâmplă de obicei când curățăm filtrele murdare pentru că le apreciem ca fiind neigienice și periculoase pentru sănătatea pestilor. De fapt ” mizeria” într-un filtru ciclat este nepericuloasă și inertă, fiind doar un reziduu rămas de la bacteriile nitirificatoare. Eliminand această ”mizerie” nu îmbunătățim igiena, doar eliminăm populația de bacterii benefice. Câteodată este necesar să curățăm  filtrele care se colmatează cu materie inertă ce împiedică curgerea apei. Doar 50% din meterialele filtrante vor fi curățate sau înlocuite, acestea lăsând o parte nealterată din populația de bacterii și reziduu. După curățarea filtrului trebuie să reducem cantitatea de hrană a peștilor pentru a nu lăsa timp ca bacteriile să repopuleze partea care am schimbat-o și să se regenereze la puterea maximă de filtrare și în nici un caz să nu adugăm pești noi în această perioadă, deoarece acestea vor contribui la creșterea cantității de amoniac din acvariu prin excrementele lor și populația noastră de bacterii e  la un nivel scăzut și nu poate descompune tot amoniacul toxic riscând viața peștilor.
                                         ing. zootehnist Osoian Emil