Filtrarea Partea 1

Ciclul azotului în acvariu

          Înainte de a vorbi despe filtrare trebuie să înțelegem ciclul azotului . Oricât de bună ar fi calitatea apei inițiale, ea se va deteriora atunci când veți introduce peștii în acvariu. Excrețiile peștilor, frunzele moarte ale plantelor și inevitabil particule de mâncare neconsumate, atât în natură cât și în acvariu aceastea intră într-un proces de putrefacție datorită acțiunii bacteriilor Nitrosomonas si Nitrobacter suferind o serie de procese de descompunere – ciclul azotului.

Primul stagiu din acest ciclu este foarte toxic format din amoniac și compușii săi. Sursa de amoniac din acvariu provine din excrețiile peștilor și din descompunerea materiei organice (plante moarte, melci morți, hrană neconsumată etc.). Amoniacul este convertit rapid în nitriți, care încă sunt periculoși și intră într-un proces de descompunere sub acțiunea bacteriilor mai sus menționate rezultând nitrații. Nitrații nu sunt periculoși decât în concentrație foarte mare , pe o perioadă foarte lungă de timp, aceștia se pot elimina din acvariu prin schimbarea parțială a apei ( aproximativ 20% din volumul apei din acvariu) sau dacă avem plante naturale în acvariu acestea îi vor folosi ca și hrană și astfel se încheie ciclul complet al azotului. Deși ciclul azotului va funcționa în orice acvariu  ciclat, densitatea peștilor este în general mult mai mare în acvariu în comparație același volumul de apă din natură, deci sistemul este dezechilibrat. Acvariul poate arăta curat , dar poate avea nivele foarte mari de amoniac sau nitriți, intervenția noastră fiind necesară pentru a contrabalansa și evita aceste probleme. Aceste probleme se elimină prin procesul de filtrare prin care apa trece prin una sau mai multe medii de filtrare pentru a elimina rezidurile.

Sunt trei tipuri de medii filtrante:

1.      Mecanice;

2.      Chimice;

3.      Biologice.

De obicei în acvariu se folosește combinații dintre cel puțin două dintre acestea.

1.      Filtrarea mecanică

În timpul filtrării mecanice rezidurile grosiere sunt captate în filtru , acestea făcând parte în continuare din sistemul acvariului până când mediul filtrant este inlocuit sau curățat. Un exemplu ar putea fi acela când faci curat într-o încăpere și atunci când iei praful și îl ascunzi sub covor. El nu dispare din cameră, doar că nu se observă. Materialele folosite în filtrarea mecanică pot fi: vată filtrantă, bureți și pietriș/nisip.

2.      Filtrarea chimică

Prin filtrarea chimică putem modifica compoziția apei. De exemplu, pentru a obține un ph acid putem folosi ca mediu filtrant turba sau dacă vrem să creștem duritatea apei vom folosi nisip de coral sau scoici mărunțite. De asemenea, putem să îndepărtăm și unii produși metabolici din apă cum ar fi dioxidul de carbon și amoniacul cu ajutorul cărbunelui activ sau a zeolitului. În mediile de filtrare chimică, de asemenea se rețin rezidurile grosiere (resturi de plante , excremente pești și mâncare neconsumată).

3.      Filtrarea biologică

Filtrarea biologică implică asigurararea unui mediu în care bacteriile nitrificatoare, fără de care nu este posibil să se desfășoare ciclul azotului, să se poată dezvolta într-un număr suficient de mare. Bacteriilor trebuie să li se asigure suprafețe unde aceste să formeze colonii ( suprafețe: tuburi ceramice sau din plastic, etc.). Mediul filtrant oferă spațiu pentru ca aceste bacterii să trăiască, iar apa trebuie să circule în mod constant si sa fie bine oxigenată, în caz contrar bacteriile nitirifcatoare  vor muri.

În orice tip de filtru, fie mecanic sau chimic, are loc și filtrare biologică dacă acesta  nu se curăță prea des pentru a se putea dezvolta populațiile de bacterii. Mediile folosite în filtrele biologice au de asemenea efecte mecanice și câteodată chimice. Se observă că aceste tipuri câteodată se întrepătrund.

Un filtru biologic eficient este cheia menținerii calității apei de zi cu zi.

Ciclul azotului trebuie luat în considerare atât la planificare, cât și la menținerea sistemului de filtrare. În ceea ce privește filtrarea biologică, fie că vrei sau nu ea apare în acvariul tău. Este nevoie de minim 2 săptămâni pentru ca ciclul azotului să devină funcțional. Însă în această perioadă se va pune hrană pentru pești, pentru că prin descompunerea ei rezultă amoniac și alți compuși organici care vor  hrani bacteriile nitrificatoare în aceste săptămâni. Peștii nu pot fi introduși decât după această perioadă de maturare a acvariului (ciclarea acvariului), datorită amoniacului și nitraților care sunt toxici, afectând sănătatea și chiar pot provoca moartea peștilor. Dacă ciclul azotului este întrerupt poate apărea din nou riscul intoxicațiilor cu amoniac. Aceasta se întâmplă de obicei când curățăm filtrele murdare pentru că le apreciem ca fiind neigienice și periculoase pentru sănătatea pestilor. De fapt ” mizeria” într-un filtru ciclat este nepericuloasă și inertă, fiind doar un reziduu rămas de la bacteriile nitirificatoare. Eliminand această ”mizerie” nu îmbunătățim igiena, doar eliminăm populația de bacterii benefice. Câteodată este necesar să curățăm  filtrele care se colmatează cu materie inertă ce împiedică curgerea apei. Doar 50% din meterialele filtrante vor fi curățate sau înlocuite, acestea lăsând o parte nealterată din populația de bacterii și reziduu. După curățarea filtrului trebuie să reducem cantitatea de hrană a peștilor pentru a nu lăsa timp ca bacteriile să repopuleze partea care am schimbat-o și să se regenereze la puterea maximă de filtrare și în nici un caz să nu adugăm pești noi în această perioadă, deoarece acestea vor contribui la creșterea cantității de amoniac din acvariu prin excrementele lor și populația noastră de bacterii e  la un nivel scăzut și nu poate descompune tot amoniacul toxic riscând viața peștilor.
                                         ing. zootehnist Osoian Emil

Sistemul de încălzire al unui acvariu

După cum promiteam continuăm seria de articole despre accesoriile de bază într-un acvariu. În articolul precedent am discutat despre sistemul de iluminat. Următorul sistem este sistemul  de încălzire.

          Dacă ai hotărât să nu ai pești de apă rece în acvariu tău ( pești din familia cyprinidelor) ai nevoie de un încălzitor. Sunt mai multe variante, tu trebuie să alegi cea mai bună variantă care se potrivește necesităților peștilor tăi. Din acest motiv, când alegi pești trebuie să ai grijă să fie compatibili din punct de vedere termic. Cele mai uzitate tipuri de încălzitoare sunt cele interne cu termostat. Însă o problemă a lor este că de obicei termostatul ține mai mult decât elementele de încălzire și atunci trebuie să schimbi încălzitorul la intervale regulate, ceea ce-ți crește cheltuielile inutil.

Alt tip de încălzitoare sunt acelea care au termostatul separat față de elementele de încălzire. Cele mai multe termostate sunt mecanice și sunt operate de o plăcuță bimetalică convențională ce închide un set de contacte electrice. Acest tip de încălzitoare este compus dintr-un termostat extern, lipit de peretele exterior al acvariului si elemente de încălzire ce pot fi mascate în substratul acvariului sau filtrul acestuia.

 Termostatul indică temperatura sticlei în loc să măsoare temperatura apei, deoarece nu intră în contact direct cu apa. Din nefericire aceste termostate sunt câteodată afectate atunci când temperatura camerei fluctuează semnificant. Un alt tip de termostat extern are un senzor care se introduce în apa acvariului. Acest tip este foarte scump și nu este neapărat mai fiabil. Încălzitoarele externe sunt mult mai ușor de ajustat decât cele interne, dar trebuie să fim atenți la copii, care pot modifica temperatura ușor, ei având acces la setările termostatului.

Puterea încălzitorului (watti) necesară depinde de volumul acvariului și temperatura ambientală. Trebuie avut în vedere că ceea ce este suficient în timpul verii nu este adecvat de pildă la ora 3 noaptea în timpul iernii cu centrala oprită. Recomand 50 watti / 30 l de apă. Este de preferat să ai mai mulți watti decât să riști să se răcească apa când temperatura ambientală este scăzută.

Diferențele de preț nu sunt mari raportat la puterea încălzitorului (numarul de watti), de exemplu între unul de 50 față de unul de 75 de watti din acest motiv este de dorit să achiziționezi un încălzitor cu mai mulți watti, el putând mai repede să încălzească acvariul.

Este de dorit să folosim două încălzitoare într-un acvariu pentru a evita pierderile ce ar surveni în cazul în care ai avea un singur încălzitor care s-ar defecta. De exemplu: dacă la un acvariu de 100 l am pune un încălzitor de 150  watti, în cazul în care se defectează fără să ne dăm seama , temperatura apei ar putea scădea prea tare afectând sănătatea peștilor sau chiar să provoace moartea lor în cazul unor pești sensibili la fluctuațiile de temperatură (ex :discusi). Din acest motiv ar fi mai bine să folosim două încălzitoare de 75 watti fiecare; în cazul în care unul dintre ele s-ar defecta, celălalt va putea menține temperatura apei în limitele normale pe termen scurt. 
                                                             ing. zootehnist Osoian Emil