OFERTA LUNI MAI 2026

 

                                       OFERTA  -GUPPY MIXT 3 BUCATI LA 10 LEI

                                            SCALARI KOI TINERET LA  5 LEI BUCATA  

Colecția mea de pești

                                           

 Platy voalat  "Wagtail" - Xiphophorus macBrushulatus

Platy roșu coral Xiphophorus maculatus coral red

GUPPY ALBINO PLATINAT

Flame Tetra sau Von Rio Tetra

Flame Tetra sau Von Rio Tetra este unul dintre cei mai fermecători și frumoși pești din acvariile cu apă dulce,în special atunci când își etalează culoarea în timpul perioadei de reproducere. La un moment dat, acest pește era nelipsit din acvariile comunitare și fără el nici un acvariu nu era considerar complet. Între anii 1940 -1950 a fost cel mai bine vândut pește din familia caracidelor. Unul dintre motivele pentru care a fost atât de popular a fost abilitatea de a se adapta într-o plajă mare de temperatură, între 20 º C – 29 º C. În acele zile nu existau încălzitoare pentru acvarii. 

Acest lucru a propulsat acest pește ca fiind prima alegere în rândul acvariștilor.

Originea și distribuția

Flame Tetras se găsesc în natură în râurile din America de Sud de pe coasta estică a Braziliei, în jurul orașului Rio de Janeiro. Acest pește preferă pâraiele cu debit scăzut ce alimentează râurile și bălțile. Prima dată a fost importat în Europa în anul 1920.  

Caracteristicile speciei

Nume popular Flame Tetra, Von Riotetra, Tetra de Foc, Tetra Roșu.

Numele științific Hyphessobrycon flammeus

Mărimea adultă 4 cm

Speranța de viață 3-5 ani

Familia characidae

Ph 5,5 -7,5

Duritatea apei 3-15 dGH

 Aspectul

Acest pește are un corp alungit, ușor comprimat lateral și culoarea de bază este argintie lucioasă. Părțile laterale sunt de culoarea roșiatică. Spatele și majoritatea înotătoarelor sunt de un roșu strălucitor. Înotătoarea anală are marginea și vârful negru.

Compatibilitatea

Flame Tetra este un pește foarte pașnic. Ei se simt cel mai bine în bancuri de 6 sau mai mulți indivizi .

Specii cu care poate coabita în acvariu sunt guppy, platy, xifo, rasbore, alte tetre ( neoni, lemon tetra, neoni negru etc. ) și toate speciile din familia corydoras.

 

Habitat

Acest pește acceptă acvarii cu lumină slabă, foarte slabă. Lumina slabă le scoate în evidență colorația. Flame tetra preferă acvarii cu plante de suprafață și pietriș închis la culoare. Pentru substrat se pot folosi : nisip din râuri adăugându-se și cioate . Se mai pot pune în acvariu și  frunze uscate de stejar care vor elibera în apă tanin, dând o culoare apei de un maro deschis. Aceste frunze se schimbă o dată la câteva săptămâni.

 

Hrănirea

Un alt atribut deosebit al acestui pește este abilitatea de a mânca aproape orice datorită faptului că sunt omnivori,  hrănindu-se cu toate felurile de hrană pentru pești ( fulgi, granule, hrană congelată, hrană vie etc. ). Trebuie hrăniți de 2-3 ori pe zi cu o cantitate de hrană ce poate să o consume în 3 minute sau mai puțin.

 

Diferența între sexe

Culoarea  și forma sunt foate asemănătoare atât la femelă cât și la mascul. Masculul se diferențiază de femelă printr-un mic cârlig pe înotătoarea sa anală, care dacă îl prindem cu plasa se poate agața în ea. Daca se întâmplă aceasta trebuie să îl desprindem cu mare atenție pentru a nu-l rupe.De acest cârlig masculul se folosește când are loc împerecherea. Masculul este puțin mai mic decât femela și înotătoarea anală are o dungă neagră mai pronunțată. Pe fiecare parte a corpului are 2 puncte închise la culoare, una în spatele alteia semănând cu niște pete.

Femelele au burta mai mare și rotundă făcându-le să pară mai scurte în corp.

 

Reproducție

Un alt motiv pentru popularitatea acestui pește este faptul că se poate înmulți foarte ușor. Se înmulțește în acvarii mici de cca. 2-5 l. Nu are nevoie de apă proaspătă în mod special. Depun în jur de 500 icre, iar alevinii sunt foarte rezistenți. Se selectează pentru înmulțire specimenele care au formă bună a corpului și culoarea cea mai intensă. Este recomandat pentru cei care vor să înmulțească pentru prima dată pești cu icre.

Acvariul în care se pun la icrat, dacă este posibil, să se folosească javamoss pentru cele mai bune rezultate. Temperatura în acvariul de reproducție ideală este de 26 º C. Prima dată se introduce femela în jurul amiezii, apoi masculul cu o oră înainte de apusul soarelui. Depunerea icrelor va avea loc undeva la primele ore ale dimineții, când lumina este foarte slabă. Cârligul din înotătoarea anală a masculului este folosit pentru a ține femela aproape în timpul expulzării icrelor. Dacă masculul și-a piedut cârligul rata de fertililate a icrelor va fi foarte mică. Este important ca imediat după depunerea icrelor, perechea să fie scoasă , altfel ei se vor hrăni cu icrele. Icrele vor ecloza între 24 și 48 de ore. Alevinii vor sta agățați de plante sau de sticla acvariului cam 2 zile. In a treia zi vor înota liber . Se vor putea hrăni în prima săptămână cu infuzori și apoi cu atrtemia proaspăt eclozată sau hrană comercială pudră pentru ovivipari. În prmele 3 săptămâni sunt foarte rezistenți și au tendința să stea pe fundul acvariului devorând aproape orice. După 4 luni ei încep să semene cu părinții lor, având jumătate din mărimea adulților. La 6 luni se pot introduce în acvariile comunitare ca un nou banc de pești.

ing.zootehnist Osoian Emil

Am reprodus si eu Tetra glofish purple

Achizitie noua Guppy dumbo red mozaic platinum

Red Wagtail Platy sau Xiphophorus Maculatus

Guppy yellow cobra

Guppy dark blue moscow

Filtrarea Partea 1

Ciclul azotului în acvariu

          Înainte de a vorbi despe filtrare trebuie să înțelegem ciclul azotului . Oricât de bună ar fi calitatea apei inițiale, ea se va deteriora atunci când veți introduce peștii în acvariu. Excrețiile peștilor, frunzele moarte ale plantelor și inevitabil particule de mâncare neconsumate, atât în natură cât și în acvariu aceastea intră într-un proces de putrefacție datorită acțiunii bacteriilor Nitrosomonas si Nitrobacter suferind o serie de procese de descompunere – ciclul azotului.

Primul stagiu din acest ciclu este foarte toxic format din amoniac și compușii săi. Sursa de amoniac din acvariu provine din excrețiile peștilor și din descompunerea materiei organice (plante moarte, melci morți, hrană neconsumată etc.). Amoniacul este convertit rapid în nitriți, care încă sunt periculoși și intră într-un proces de descompunere sub acțiunea bacteriilor mai sus menționate rezultând nitrații. Nitrații nu sunt periculoși decât în concentrație foarte mare , pe o perioadă foarte lungă de timp, aceștia se pot elimina din acvariu prin schimbarea parțială a apei ( aproximativ 20% din volumul apei din acvariu) sau dacă avem plante naturale în acvariu acestea îi vor folosi ca și hrană și astfel se încheie ciclul complet al azotului. Deși ciclul azotului va funcționa în orice acvariu  ciclat, densitatea peștilor este în general mult mai mare în acvariu în comparație același volumul de apă din natură, deci sistemul este dezechilibrat. Acvariul poate arăta curat , dar poate avea nivele foarte mari de amoniac sau nitriți, intervenția noastră fiind necesară pentru a contrabalansa și evita aceste probleme. Aceste probleme se elimină prin procesul de filtrare prin care apa trece prin una sau mai multe medii de filtrare pentru a elimina rezidurile.

Sunt trei tipuri de medii filtrante:

1.      Mecanice;

2.      Chimice;

3.      Biologice.

De obicei în acvariu se folosește combinații dintre cel puțin două dintre acestea.

1.      Filtrarea mecanică

În timpul filtrării mecanice rezidurile grosiere sunt captate în filtru , acestea făcând parte în continuare din sistemul acvariului până când mediul filtrant este inlocuit sau curățat. Un exemplu ar putea fi acela când faci curat într-o încăpere și atunci când iei praful și îl ascunzi sub covor. El nu dispare din cameră, doar că nu se observă. Materialele folosite în filtrarea mecanică pot fi: vată filtrantă, bureți și pietriș/nisip.

2.      Filtrarea chimică

Prin filtrarea chimică putem modifica compoziția apei. De exemplu, pentru a obține un ph acid putem folosi ca mediu filtrant turba sau dacă vrem să creștem duritatea apei vom folosi nisip de coral sau scoici mărunțite. De asemenea, putem să îndepărtăm și unii produși metabolici din apă cum ar fi dioxidul de carbon și amoniacul cu ajutorul cărbunelui activ sau a zeolitului. În mediile de filtrare chimică, de asemenea se rețin rezidurile grosiere (resturi de plante , excremente pești și mâncare neconsumată).

3.      Filtrarea biologică

Filtrarea biologică implică asigurararea unui mediu în care bacteriile nitrificatoare, fără de care nu este posibil să se desfășoare ciclul azotului, să se poată dezvolta într-un număr suficient de mare. Bacteriilor trebuie să li se asigure suprafețe unde aceste să formeze colonii ( suprafețe: tuburi ceramice sau din plastic, etc.). Mediul filtrant oferă spațiu pentru ca aceste bacterii să trăiască, iar apa trebuie să circule în mod constant si sa fie bine oxigenată, în caz contrar bacteriile nitirifcatoare  vor muri.

În orice tip de filtru, fie mecanic sau chimic, are loc și filtrare biologică dacă acesta  nu se curăță prea des pentru a se putea dezvolta populațiile de bacterii. Mediile folosite în filtrele biologice au de asemenea efecte mecanice și câteodată chimice. Se observă că aceste tipuri câteodată se întrepătrund.

Un filtru biologic eficient este cheia menținerii calității apei de zi cu zi.

Ciclul azotului trebuie luat în considerare atât la planificare, cât și la menținerea sistemului de filtrare. În ceea ce privește filtrarea biologică, fie că vrei sau nu ea apare în acvariul tău. Este nevoie de minim 2 săptămâni pentru ca ciclul azotului să devină funcțional. Însă în această perioadă se va pune hrană pentru pești, pentru că prin descompunerea ei rezultă amoniac și alți compuși organici care vor  hrani bacteriile nitrificatoare în aceste săptămâni. Peștii nu pot fi introduși decât după această perioadă de maturare a acvariului (ciclarea acvariului), datorită amoniacului și nitraților care sunt toxici, afectând sănătatea și chiar pot provoca moartea peștilor. Dacă ciclul azotului este întrerupt poate apărea din nou riscul intoxicațiilor cu amoniac. Aceasta se întâmplă de obicei când curățăm filtrele murdare pentru că le apreciem ca fiind neigienice și periculoase pentru sănătatea pestilor. De fapt ” mizeria” într-un filtru ciclat este nepericuloasă și inertă, fiind doar un reziduu rămas de la bacteriile nitirificatoare. Eliminand această ”mizerie” nu îmbunătățim igiena, doar eliminăm populația de bacterii benefice. Câteodată este necesar să curățăm  filtrele care se colmatează cu materie inertă ce împiedică curgerea apei. Doar 50% din meterialele filtrante vor fi curățate sau înlocuite, acestea lăsând o parte nealterată din populația de bacterii și reziduu. După curățarea filtrului trebuie să reducem cantitatea de hrană a peștilor pentru a nu lăsa timp ca bacteriile să repopuleze partea care am schimbat-o și să se regenereze la puterea maximă de filtrare și în nici un caz să nu adugăm pești noi în această perioadă, deoarece acestea vor contribui la creșterea cantității de amoniac din acvariu prin excrementele lor și populația noastră de bacterii e  la un nivel scăzut și nu poate descompune tot amoniacul toxic riscând viața peștilor.
                                         ing. zootehnist Osoian Emil

Sistemul de încălzire al unui acvariu

După cum promiteam continuăm seria de articole despre accesoriile de bază într-un acvariu. În articolul precedent am discutat despre sistemul de iluminat. Următorul sistem este sistemul  de încălzire.

          Dacă ai hotărât să nu ai pești de apă rece în acvariu tău ( pești din familia cyprinidelor) ai nevoie de un încălzitor. Sunt mai multe variante, tu trebuie să alegi cea mai bună variantă care se potrivește necesităților peștilor tăi. Din acest motiv, când alegi pești trebuie să ai grijă să fie compatibili din punct de vedere termic. Cele mai uzitate tipuri de încălzitoare sunt cele interne cu termostat. Însă o problemă a lor este că de obicei termostatul ține mai mult decât elementele de încălzire și atunci trebuie să schimbi încălzitorul la intervale regulate, ceea ce-ți crește cheltuielile inutil.

Alt tip de încălzitoare sunt acelea care au termostatul separat față de elementele de încălzire. Cele mai multe termostate sunt mecanice și sunt operate de o plăcuță bimetalică convențională ce închide un set de contacte electrice. Acest tip de încălzitoare este compus dintr-un termostat extern, lipit de peretele exterior al acvariului si elemente de încălzire ce pot fi mascate în substratul acvariului sau filtrul acestuia.

 Termostatul indică temperatura sticlei în loc să măsoare temperatura apei, deoarece nu intră în contact direct cu apa. Din nefericire aceste termostate sunt câteodată afectate atunci când temperatura camerei fluctuează semnificant. Un alt tip de termostat extern are un senzor care se introduce în apa acvariului. Acest tip este foarte scump și nu este neapărat mai fiabil. Încălzitoarele externe sunt mult mai ușor de ajustat decât cele interne, dar trebuie să fim atenți la copii, care pot modifica temperatura ușor, ei având acces la setările termostatului.

Puterea încălzitorului (watti) necesară depinde de volumul acvariului și temperatura ambientală. Trebuie avut în vedere că ceea ce este suficient în timpul verii nu este adecvat de pildă la ora 3 noaptea în timpul iernii cu centrala oprită. Recomand 50 watti / 30 l de apă. Este de preferat să ai mai mulți watti decât să riști să se răcească apa când temperatura ambientală este scăzută.

Diferențele de preț nu sunt mari raportat la puterea încălzitorului (numarul de watti), de exemplu între unul de 50 față de unul de 75 de watti din acest motiv este de dorit să achiziționezi un încălzitor cu mai mulți watti, el putând mai repede să încălzească acvariul.

Este de dorit să folosim două încălzitoare într-un acvariu pentru a evita pierderile ce ar surveni în cazul în care ai avea un singur încălzitor care s-ar defecta. De exemplu: dacă la un acvariu de 100 l am pune un încălzitor de 150  watti, în cazul în care se defectează fără să ne dăm seama , temperatura apei ar putea scădea prea tare afectând sănătatea peștilor sau chiar să provoace moartea lor în cazul unor pești sensibili la fluctuațiile de temperatură (ex :discusi). Din acest motiv ar fi mai bine să folosim două încălzitoare de 75 watti fiecare; în cazul în care unul dintre ele s-ar defecta, celălalt va putea menține temperatura apei în limitele normale pe termen scurt. 
                                                             ing. zootehnist Osoian Emil

Fundulopanchax gardneri din familia killifish

Spectaculosul peste african Fundulopanchax gardneri din familia killifish a ajuns si la mine in acvariu.
Iata un clip cu acesta in natura.

GURAMI TIGRATI

Dupa niste incrucisari atipice am reusit sa o noua varietate de culoare va postez cateva fotografi.

Betta splendens "Pestele luptator siamez"

Am reusiti si eu sa reproduc betta  si as mai da din ei celor interesati pot sa imi scrie pe email  acvarist.guppy@gmail.com

imagini din acvariile mele

ILUMINAREA ACVARIULUI

Pentru ca un acvariu sa poata functiona in  parametrii ideali este nevoie ca sa fie dotat cu trei accesorii de baza:

1.sistemul de iluminare,

2.sitstemul de incalzire,

3.sistemul de filtrare.

1.Lumina este unul din elementele vitale pe care trebuie sa le avem in vedere pentru ca  acvariul sa poata functiona. Nu numai plantele si algele au nevoie de lumina ca sa creasca, dar si microorganismele au nevoie de ea, care desi nu sunt vizibile cu ochiul liber, sunt indispensabile pentru buna functionare a orcarui acvariu si  nu in ultimul rand si viata pestilor depinde de aceasta.

Din acest motiv lumina din acvariu trebuie sa indeplineasca unele cerinte specifice.

Trei factori trebuie sa fie luati in considerare :

1.durata lumini,

2.culoarea lumini, si

3.intensitatea lumini

Iluminarea intr-un acvariu normal ar trebui sa fie de 10-12 ore. Este recomandat ca sa se stinga si a se aprinda lumina la aceleasi ore si sa se lase fara intreruperi.

            Culoarea luminii difera de tipul de bec folosit. In present cel mai des folosit e tubul economic, practice si cu o durata de folosire mai lunga decat celelalte, disponibil in magazine, deci usor de procurat. Acest tip de bec se gaseste sub trei tipuri din punct de vedere al luminii propagate; poate sa aiba o lumina alba sau lumina galbena sau poate fi de tipul fitostimulant .

            Pentru asigurarea unei lumini corespunzatoare dezvoltarii plantelor si nu numai prezentam trei solutii:

1.      Iluminare combinata – lumina fitostimulanta si lampi cu lumina incandescenta.

In acvariile cu apa dulce procentul luminii fitostimulante trebuie sa fie 50%., in timp ce in cele cu apa sarata procentul trebuie sa fie mult mai mic.

2.      Iluminare cu becuri care reproduce spectrul solar, mai scumpe decat becurile obisnuite.

3.      Iluminare cu becuri cu halogen. Trebuie asamblate in afara acvariului. Acest tip de iluminare este potrivit pentru acvariile care nu au capac si deserveste mai multe acvarii simultan.

Dupa cum se stie, fiecare bec are un consum specific de energie, indicat in watt-i, dar aceasta valoare in sine nu arata efectul luminous, care depinde si de tipul de spectru pe care il produce fiecare model. Din acest motiv, producatorii specifica pe produs si “lumenii”. Astfel, pentru acvariile cu apa dulce si plante care nu necesita multa lumina este necesar aproximativ 30 de lumeni per litru de apa, in timp ce pentru acvariile cu apa dulce dar cu plante care necesita lumina trebuie asigurat  cel putin 50 de lumeni per litru de apa. Pentru a asigura o alegere corecta a luminii trebuie luati in considerare urmatorii parametrii:

-         La 1 watt:

1.      tubul florescent fitostimulantor produce aproximativ 9 lumeni;

2.      lampi cu vapori de mercur(HQL) produce  intre 46-52 lumeni;

3.      Bec halogen -METAL HALIDE  produce intre 80-96 lumeni;

Exemplu un tub florescent de 20 watt produce 180 lumeni (20*9=180)

Este important ca luminozitatea becului ales sa fie exploatata la maxim. Aceasta inseamna sa se directioneze toata lumina spre interiorul acvariului.

 Desigur dupa un timp toate tipurile de lampi isi pierd din luminozitate si trebuie schimbate inainte de a se  arde.

De multe ori plantele ne pot semnala acest lucru dupa  o buna prioada crestere brusc nu se mai dezvolta in consecinta recomand sa se schimbe tubul fluorescent cam pe la 8 luni.
                                                          ing. zootehnist Osoian Emil

Ghid de amenajare a unui acvariu

Un acvariu poate să ne aducă un colţ din natură care să aibă atât vegetaţie cât şi animale în casa noastră cu avantajul că locuitorii acelui spaţiu nu fac zgomot, nici murdărie în casă, nu trebuie scoşi la plimbare…Tot ce are nevoie este un minim efort din partea noastră şi un echipament tehnic pe care şi un copil este capabil să-l manipuleze.

Unde vom amplasa acvariul?

 Un acvariu poate fi pus oriunde am dori, însă trebuie să realizăm că acel acvariu nu este doar un deposit pentru peşti şi plante, ci şi un ornament pe care am dori să-l expunem într-un spaţiu unde poate fi admirat de către cei care ne vizitează casa şi de ce nu, de către membrii casei. Din acest motiv trebuie ales un loc unde nimic nu distrage atenţia privitorului, la o înalţime de 70/ 80 cm, iar în cazul în care acvariul poate fi privit doar dintr-o poziţie şezândă, el trebuie amplasat la o înălţime de 50 cm sau 60 cm.

Când dorim să avem într-o încăpere un acvariu trebuie să gândim poziţionarea lui înainte de a-l pune în funcţiune, deoarece mutarea sa ulterioară este aproape imposibilă, nu din cauza greutăţii ci din cauza fragilităţii sticlei care se poate sparge şi a faptului că trebuie să  reconstruieşti decorul. Poziţionarea acvariului este influenţată de spaţiu ( să ai acces uşor la el), sursele electrice şi de design-ul încăperii în general.

Nu este de neglijat nici greutatea acvariului, pentru că dacă avem un acvariu de  50 l, acvariul în final va avea 60-70 kg, în funcţie de materialele din care a fost confecţionat. Din această perspectivă trebuie să luăm în calcul dacă locul unde dorim să.l poziţionăm suportă această greutate. Niciodată să nu puneţi acvariul direct pe suprafeţe rigide pentru că sticla poate avea unele defecte din fabricaţie, care vor duce la spargerea sa; este recomandat să se pună sub acvariu polistiren sau un covor de cauciuc.

            Lumina directă a soarelui nu este benefică pentru acvariu deoarece se inmulţesc foarte repede algele care sufocă plantele, dau apei o culoare verzuie inestetică şi un alt dezavantaj al luminii solare este că supraîncălzeşte apa. Datorită echipamentelor moderne de iluminare din interiorul acvariului putem doza perfect lumina în funcţie de necesităţile plantelor şi a peştilor din acvariu.

            Una dintre cele mai mari greşeli ale acvariştilor începători este că doresc să înceapă cu un acvariu mic pentru a învăţa, spun ei. Total greşit! Este mult mai uşor să îngrijeşti un acvariu mare deoarece echilibrul fizic şi chimic al apei se menţine mai mult timp. Se recomandă un acvariu de minim 50 l pentru acvariile de apă dulce şi de 100 l pentru cele cu apă marină.

            O altă problemă care se pune când vrem să achiziţionăm un acvariu este forma acestuia. Să fie rectangular sau nu? Din experienţă este de dorit atât pentru începători cât şi pentru cei iniţiaţi să-şi achiziţioneze un acvariu paralelipiped, toate curbele implică probleme de natură tehnică, dar şi financiară. Întotdeauna acvariile care prezintă curbe sunt mult mai scumpe.

            Sunt nişte reguli specifice dacă v-aţi hotărât să vă confecţionaţi chiar dvs. acvariul printre care şi aceasta că înălţimea acvariului nu fie mai mare decât lăţimea sa, aceasta pentru a permite un corect schimb de aer, ceea ce este imperativ pentru sănătatea plantelor şi peştilor. În ceea ce priveşte lungimea acvariului, ideal ar fi ca aceasta să reprezinte de două ori înălţimea sa.

            În următorul articol vom discuta despre accesoriile care sunt necesare într-un acvariu

                                                                                                     ing. zootehnist Osoian Emil

GUPPY

Peştele guppy (Poecilia reticulata),  cel mai cunoscut şi raspândit peşte din acvaristica, a fost adus pentru prima dată în Europa în anul 1960 de către Robert John Lechmere Guppy,de unde i se trage şi numele.

Specia este originară din America de Sud: Venezuela, Barbados, Trinidad, Brazilia şi Guyane .

Astăzi specia trăieşte, în apele naturale sau bazinele artificiale, pe aproape toate continentele. Specia a fost larg introdusă în apele naturale cu scopul principal de a se combate ţânţarul anofel.

 Populaţii sălbatice de guppy se găsesc astăzi pe continentul African ,

 în ţările Europene cu climat exotic precum şi în Asia.
 Poecilia reticulata, originar din America de Sud, este un peste foarte pasnic si dragalas, care nu necesita bazine foarte mari si nu este o specie pretentioasa in ceea ce priveste calitatea apei. Sunt cei mai fericiti in acvariile populate, dar un acvariu populat numai cu guppy poate fi o decizie inteleapta.

 Guppy sunt o specie de pesti extrem de rezistenta, putand sa supravietuiasca in conditii in care alti pesti ar putea muri. 

Masculul este intotdeauna mai viu colorat, in timp ce femela are un colorit mai sters, gri lipsit de luciu. Exista diferite varietati de guppy care se disting prin diversitatea culorilor si a modelelor coloritului, precum si prin aspectul innotatoarei codale (in forma de evantai, de ac, de spada, de val, de steag, de lopata sau rotunda)

  . Masculul de guppy ajunge la o lungime de 3-4 cm, in timp ce femela, mult mai mare, poate atinge o lungime de 5-6 cm.

 

  Acvariul in care sunt crescuti guppy trebuie sa fie spatios, bogat in plante, dupa care pestii sa se poata ascunde sau pe care femelele sa nasca puii, dar sa ofere suficient spatiu pentru inot.

Daca ati ales sa va populati acvariul cu guppy, trebuie sa stiti ca acestia o duc cel mai bine in grupuri de minim 7 exemplare. Intrucat masculii vor alerga intotdeauna femelele epuizandu-le, este cel mai bine ca grupul de guppy creat sa fie format din 2 masculi la 5 femele.

 Capacitatea acvariului: circa 50 litri  Temperatura apei: 20-25⁰C  pH-ul apei: 6,5-8  Duritatea apei: 10-20 dGH. Guppy prefera apa dura, dar pot supravietui si in cea neutra sau in cea dedurizata.

Substratul acvariului este reprezentat din nisip spalat si eventual sterilizat inainte cu solutie de albastru de metil. Apa din acvariu nu trebuie sa fie neaparat filtrata, dar trebuie schimbata minim o data pe saptamana in functie si de marimea acvariului dupa cum urmeaza.

Volum acvariu	Volum de apa ce trebuie schimbat	Perioada in care va fi schimbata apa
50 - 60 litri	10 - 20 litri	o data pe sapatamna
80 - 100 litri	20 litri	o data pe sapatamna
110 - 120 litri	20 - 30 litri	o data pe sapatamna
160 - 200 litri	30 - 40 litri	o data pe sapatamna
250 - 300 litri	50 - 60 litri	la fiecare 2 saptamani
> 300 litri	aprox.  20%	la fiecare 3 saptamani

 De asemenea, acvariu va fi dotat cu un incalzitor cu termostat pentru a monitoriza temperatura apei si a o mentine in anumite limite constante +/- doua grade.

In apa se va adauga si sare neiodata (pentru muraturi) o lingurita cu varf la 10 litiri de apa.

 

 

 

  Hranirea

Guppy pot fi hraniti atat cu hrana vie, cat si cu cea uscata, fiind omnivori si hranindu-se cu o mare varietate de alimente. Cantitatea de hrana pe care le-o administrati guppy-lor trebuie sa fie consumata de acestia in decursul a cateva minute. Guppy au stomace de capacitate mica si trebuie hraniti cu cantitati mici, de circa 2 ori pe zi pentru adulti si pana la 5 ori pentru pui.. Hranirea in exces duce la indoparea pestilor, cu consecinte grave asupra sanatatii lor, risipirea hranei si denaturarea calitatii apei din acvariu.

  Reproducerea

Guppy ating maturitatea sexuala si sunt apti pentru a se imperechea in jurul varstei de 3 luni. Este o specie extrem de prolifica.

Guppy este o specie vivipara (nascand pui vii), care, dupa o gestatie de 4-5 saptamani, poate da nastere la 20-60 de alevini , cu crestere foarte rapida daca sunt hraniti cu artemia. In timpul gestatiei, femela este de preferat sa fie hranita cu hrana vie pentru a da nastere unei generatii viu colorate. La femela care urmeaza sa nasca se constata marirea in volum a abdomenului si aparitia unei pete negre in regiunea anala. Este de preferat ca femela care este gestanta cu o spatamana inainte fatare sa fie mutata intr-un acvariu separat, intrucat adultii isi  devoreaza puii nou-nascuti.

Dupa o luna puii pot fi introdusi in acvariu cu adulti, fiind capabili sa se hraneasca singuri si sa se apere. Temperatura apei in perioada de reproductie trebuie sa fie in jur de 24-25⁰C.

Specii compatibile : Molly, platy, Zebre, Neoni, Rasbora, Plecostomus(mancatorul de alge), corydoras (sanitari) etc.